Pana la moarte si dincolo de ea

Masina inghite usor kilometru dupa kilometru din soseaua uda. In linistea noptii se aud doar picaturile de ploaie si motorul ce toarce nervos. Fiecare se gandeste la ale lui ;unul vrea sa ajunga cat mai repede insa ploaia i-a dat planurile peste cap, celalalt se gandeste la cearta, obisnuita de ceva vreme, care il asteapta acasa. Desi fiecare e preocupat de gandurile lui totusi amandoi simt cva in aer…cva ce nu pot deslusi. E un amestec de teama dar si nerabdare…cva dulce si amar in acelas timp. Cu toate astea parca si-ar dori sa nu se mai sfarseasca niciodata acest drum. Mintea lor spune ca trebuie sa ajunga la destinatie insa sufletelor le e frica sa mearga mai departe. Si totusi in linistea noptii doar bataile inimilor lor par sa spuna cva ce nici ei nu pot intelege.
In urmatoarea secunda un zgomot puternic se auzi si amandoi au fost spulberati din masina. Pe soseaua uda zaceau amandoi privind cum masina in care fusesera cu cateva clipe inainte ardea cu o flacara ce se ridica pana la cer. Atunci s-au privit in ochi si au vazut cva ce lumea si viata i-au facuts a uite. Iubirea lor a inceput cu o privire. Doi ochi albastri au descoperit intr-o zi frumoasa de mai, doi ochi caprui, uneori verzi, calzi si blanzi asa cum nu mai vazuse pana atunci. Asa a invatzat ca de multe ori cuvintele sunt inutile si doar o privire poate spune mai mult decat sute de cuvinte. Atunci a invatat sa asculte cele mai frumoase sunete ce au existat vreodata : bataile inimii lui. Doar prezenta lui o facea sa treaca peste orice si tot ce parea imposibil sa devina chiar usor. Insa viata i-s indepartat prea mult unul de celalat. Fiecare si-a continuat viata insa au pastrat amntirea unei iubiri cu care nu se vor mai intalni niciodata. Au invatzat sa respire acelas aer insa gandindu-se la alte lucruri. Au invatat sa-si ocupe timpul cu alte lucruri pentru a uita unul de celalt. Dar si-au dat seama ca a mai ramas cva in sufletele lor.
Asta au simtit si atunci cand el a trecut cu masina pe langa ea, intr-o noapte ploioasa. A oprit si i-a spus sa urce. Ea a ezitat o secunda insa ploaia era tot mai deasa si rece. Au mers amandoi in aceias masina insa nici unul nu a spus nimic…doar inimile lor vorbeau nestingherite. Acum zaceau pe soseaua uda, in timp ce ploaia se oprise. Un vant usor le mangaia tamplele, iar ei se priveau deruland in minte fiecare secunda a vietii lor petrecuta impreuna. Isi aminteau cum stateau lenesi pe o banca in parc,cum se plimbau incet pe alei facandu-si planuri. Visau sa mearga impreuna peste tot, visau sa fie unul langa celalalt toata viata si chiar dincolo de ea. Acum simteau cum viata se scurge incet incet din ei. Nu mai aveau putere nici sa-si dea seama ca viata lor se termina usor usor.Iar visele lor, desi spulberate de mult, acum pareau ca reinvie si mor in aceias secunda.
-Te iubesc si te voi iubi mereu….
-Te-am iubit,te iubesc s te voi iubi si dincolo de moarte.
Ultimele imagini pe care le-au vazut cei doi ochi albastri au fost ochii verzi,calzi si buni,jucausi dar fermi.
Iubirea lor a inceput intr-un vis de Mai…..iubirea lor s-a terminat intr-o noapte ploioasa de Mai insa chiard aca trupurile lor au sfarsit asa cum e legea firii, sufletele lor vor fi impreuna pt totdeauna.