La Multi Ani!

Hey! Mai e putin si vine peste noi 2009! Evident ca toata lumea se gandeste acum la ce a fost bun in 2008 si la ce poate fi mai bun in 2009.

Eu, am avut un an 2008 frumos.Daca stau acum sa ma gandesc, nu stiu daca nu vreau sa imi amintesc momente neplacute din 2008 sau poate chiar nu au existat lucruri urate in acest an. Oricum este mult mai bine sa iti ramana in minte numai ce a fost frumos si sa uiti ce nu ti-a placut.

Una peste alta astept de la 2009 sa fie un an linistit dar plin de realizari si noroc . Adevarul este ca am nevoie de sanatate si putere de munca anul asta caci trebuie sa vad ce fac cu viata mea....


Voua va urez un 2009 asa cum vi-l doriti, sau mai bine zis ce-mi doresc mie va doresc si voua ca sa nu fiu egoista! :P
LA MULTI ANI!
ne vedem in 2009 :*

The Day The Earth Stood Still

Avand in vedere ca sunt in vacanta si am timp berechet pentru mine si lucrurile care imi fac placere, am incercat sa "devorez " cat mai multe filme.

Astazi, The Day The Earth Stood Still care m-a lasat putin fara cuvinte....
De ce trebuie sa ajungem la marginea prapastiei ca sa ne schimbam? Hm...si desi distrugem tot in jurul nostru, avem si o alta latura...asta e bine de stiut. Intrebarea e cati dintre noi mai au si cealalta latura?


Sarbatori Fericite!

Craciun Fericit!

A venit si la mine Mos Craciun pentru ca am fost cuminte (cat am putut si eu) :D
Ce mi-a adus? Un trandafir si o poveste SF ;)) Ciudate cadouri nu? Pentru mine nu...pt ca sunt poate cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit. De ce?
Am vazut ieri un film The Bucket List
Jack Nicholson si Morgan Freeman aveau o lista cu lucruri "de facut" in cele 6 luni care le mai ramasesera de trait. Interesante alegeri au facut, uitati-va la film si o sa intelegeti.

Pana la urma un trandafir primit din suflet de la o persoana cunoscuta si o poveste SF primita de la un strain, pot face un Craciun Fericit!



Craciun Fericit si voua!

Confuza, dezamagita, stresata, fara chef de nimic, sictirisita.....
Ascult asta....


Vine iarna, vine Craciunul, vine Revelionul...si ce daca? N-am chef de ele...:|

Petrecere internationala

Hai sa scriu si ceva nou pe aici ca pana acum am postat numai texte mai vechi despre iubire si sentimentalisme. Sunt ele frumoase, nu zic nu, dar totusi vremea lor a apus asa ca, sa revenim in prezent.


Vineri seara, mare nebunie mare, dupa cateva saptamani tensionate in care am pregatit (mai mult altii mai putin eu :D ) o minunatie de proiect, urmeaza o petrecere grandioasa. Proiectul cu pricina fiind european, avem oaspeti de seama de prin Germania, Austria, Olanda... Tinerei ca si noi, in floarea varstei dar destul de maturi la fizic si vicii, cred ca nascuti cu berea si tigarea in mana, dar asta nu conteaza ca doar erau majori si nah...isi permiteau.

Si sa ne vezi pe noi, obositi ca eram de pe la 11 dimineata pe acolo, prin restaurant, cum a trebuit sa ne luam de manuta si sa ne zbantuim pe ringu de dans ca oamenii nu pricepusera ca era de dansat nu de stat la masa. In cele din urma noi, mai cu tupeu ca avem slava Domnului :D , ii lua si pe ei de manuta si ii aruncam pe scena :-> . Atat le-a trebuit si sa-i vezi apoi, elevi, profesori ce dansau pe melodiile noastre (Grasu XXL , Jagga jagga :)) bine ca nu intelegeau versurile).

Si se distrara oamenii de au zis ca nu se asteptau sa se simta atat de bine in Romania. Pai bine mai, credeti ca noi suntem cu degetu' in gura, nu stim sa ne distram? :))

Si daca tot v-a placut, puteti sa mai veniti ( ca unii din voi aratau chiar bine si va cam fugeau ochii dupa romancele noastre ;)) cine stie cunoaste :P )

Te iubesc!

"Te iubesc!" inseamna mai mult decat doua cuvinte pe care le spui unei persoane de care te simti atras.

A iubi inseamna a respecta si a avea incredere, sa vezi chipul persoanei iubite in toate persoanele din jurul tau. Sa ii simti prezenta oriunde ai fi si sa te simti protejat si ocrotit pentru ca iubesti si iubirea te apara de orice e rau in lume.



Asa e iubirea...nu trebuie sa o spui pentru ca o simti, nu iti trebuie dovezi pentru ca ai incredere in ea...increderea care te face sa mergi pana la capatul lumii tinandu-l de mana pentru ca stii ca acolo unde este el nu-ti mai trebuie nimic altceva.

.....

Te iubesc?
Da! Te iubesc!
Te urasc?
Da! Te urasc pentru ca m-ai facut sa te iubesc prea mult, si ma urasc si pe mine pentru ca mi-am permis sa iubesc asa cum nu am mai facut-o niciodata.

Stii cum e sa iubesti si sa urasti in acelasi timp? Sunt momente in care te urasc din tot sufletul insa asta ma face sa te iubesc mai mult... sa-mi dau seama ca daca nu ai fi tu... nu ar exista nici eu.

Stii cum e sa fii alt om, sa privesti inapoi si sa te intrebi " de ce m-am schimbat atat de mult? Cui ar trebui sa multumesc ca m-a readus la viata si mi-a dat cel mai bun motiv de a trai? " Tie...pentru ca tu esti cel care a adus lumina in intunericul sufletului meu.Tu esti cel care a reusit sa dea sens vietii mele atunci cand ziua de maine nu era decat o alta zi din cosmarul ce se numea viata mea.

Pentru tine traiesc, pentru tine visez, pentru tine zambesc, pentru tine plang... langa tine viata mea are sens si merita traita. Altfel, revine ce a fost inainte: o balanta intre a trai si a muri.

Uneori ma intreb de ce nu ma atinge nici un cuvant frumos spus de toti cei ce vor sa ajunga la inima mea? De ce nu aud nimic din ce spun ei? Pentru ca sufletul meu aude o singura voce : vocea ta! De ce ochii mei vad in jur decat griuri reci si confuze? Pentru ca tu, pata de culoare din viata mea, nu vrei sa ramai singura imagine pe care o vad atunci cand adorm si atunci cand ma trezesc.

Priveste doua secunde in jurul tau. Intr-o secunda incearca sa gasesti o persoana care te iubeste mai mult decat mine, apoi, in cealalta secunda, incearca sa gasesti o persoana care sa aiba mai multa incredere in tine decat am eu. Acum uita-te in ochii mei si ai sa vezi ca ai pierdut doua secunde din viata ta degeaba caci persoana pe care o cautai era chiar in fata ta.

Inima

Inima e doar una. Jumatate iti apartine tie si jumatate celui pe care il iubesti. Iar cel pe care il iubesti este doar unul singur.


Si asa toata viata se rezuma la lupta nesfarsita de a-ti gasi jumatatea. Asa ranesti, esti ranit, ierti si esti iertat pana cand gasesti persoana pe care nu trebuie sa o ierti pentru ca nu te poate rani si pe care nu o poti rani pentru ca o iubesti.

Pana la moarte si dincolo de ea

Masina inghite usor kilometru dupa kilometru din soseaua uda. In linistea noptii se aud doar picaturile de ploaie si motorul ce toarce nervos. Fiecare se gandeste la ale lui ;unul vrea sa ajunga cat mai repede insa ploaia i-a dat planurile peste cap, celalalt se gandeste la cearta, obisnuita de ceva vreme, care il asteapta acasa. Desi fiecare e preocupat de gandurile lui totusi amandoi simt cva in aer…cva ce nu pot deslusi. E un amestec de teama dar si nerabdare…cva dulce si amar in acelas timp. Cu toate astea parca si-ar dori sa nu se mai sfarseasca niciodata acest drum. Mintea lor spune ca trebuie sa ajunga la destinatie insa sufletelor le e frica sa mearga mai departe. Si totusi in linistea noptii doar bataile inimilor lor par sa spuna cva ce nici ei nu pot intelege.
In urmatoarea secunda un zgomot puternic se auzi si amandoi au fost spulberati din masina. Pe soseaua uda zaceau amandoi privind cum masina in care fusesera cu cateva clipe inainte ardea cu o flacara ce se ridica pana la cer. Atunci s-au privit in ochi si au vazut cva ce lumea si viata i-au facuts a uite. Iubirea lor a inceput cu o privire. Doi ochi albastri au descoperit intr-o zi frumoasa de mai, doi ochi caprui, uneori verzi, calzi si blanzi asa cum nu mai vazuse pana atunci. Asa a invatzat ca de multe ori cuvintele sunt inutile si doar o privire poate spune mai mult decat sute de cuvinte. Atunci a invatat sa asculte cele mai frumoase sunete ce au existat vreodata : bataile inimii lui. Doar prezenta lui o facea sa treaca peste orice si tot ce parea imposibil sa devina chiar usor. Insa viata i-s indepartat prea mult unul de celalat. Fiecare si-a continuat viata insa au pastrat amntirea unei iubiri cu care nu se vor mai intalni niciodata. Au invatzat sa respire acelas aer insa gandindu-se la alte lucruri. Au invatat sa-si ocupe timpul cu alte lucruri pentru a uita unul de celalt. Dar si-au dat seama ca a mai ramas cva in sufletele lor.
Asta au simtit si atunci cand el a trecut cu masina pe langa ea, intr-o noapte ploioasa. A oprit si i-a spus sa urce. Ea a ezitat o secunda insa ploaia era tot mai deasa si rece. Au mers amandoi in aceias masina insa nici unul nu a spus nimic…doar inimile lor vorbeau nestingherite. Acum zaceau pe soseaua uda, in timp ce ploaia se oprise. Un vant usor le mangaia tamplele, iar ei se priveau deruland in minte fiecare secunda a vietii lor petrecuta impreuna. Isi aminteau cum stateau lenesi pe o banca in parc,cum se plimbau incet pe alei facandu-si planuri. Visau sa mearga impreuna peste tot, visau sa fie unul langa celalalt toata viata si chiar dincolo de ea. Acum simteau cum viata se scurge incet incet din ei. Nu mai aveau putere nici sa-si dea seama ca viata lor se termina usor usor.Iar visele lor, desi spulberate de mult, acum pareau ca reinvie si mor in aceias secunda.
-Te iubesc si te voi iubi mereu….
-Te-am iubit,te iubesc s te voi iubi si dincolo de moarte.
Ultimele imagini pe care le-au vazut cei doi ochi albastri au fost ochii verzi,calzi si buni,jucausi dar fermi.
Iubirea lor a inceput intr-un vis de Mai…..iubirea lor s-a terminat intr-o noapte ploioasa de Mai insa chiard aca trupurile lor au sfarsit asa cum e legea firii, sufletele lor vor fi impreuna pt totdeauna.

Petale de suflet

Când eram mică, pe la 4-5 ani mama a considerat că poate înlocui, sau măcar suplini, păpuşile şi jucăriile, cu literele şi cifrele. Aşa am ajuns să mă joc cu litere, cuvinte, propoziţii şi chiar fraze la o vârstă la care alţi copii erau preocupaţi de alte descoperiri.

De atunci mi-a plăcut să citesc şi mai apoi să scriu. Aşa am ajuns, la început să îmi semnez singură desenele pe care le făceam la grădiniţa şi mai apoi am ajuns să pun pe hârtie ceea ce gândesc, dorinţe, vise, bucurii, momente grele, toate gândurile ce vin şi trec prin mintea mea.

Aşa am învăţat că hârtia te ascultă întotdeauna, chiar şi atunci când cei din jur nu te ascultă sau nu te înţeleg. Ea stă liniştită şi tăcută, lăsând vârful creionului să exprime tot ce sufletul şi mintea produc.

Odata, îmi aduc aminte că am început un caiet numindu-l „supliment de memorie” căci mi se întâmplau prea multe şi mintea mea nu le mai putea stoca pe toate. Am găsit acel caiet după mult timp şi l-am recitit zâmbind. E frumos să vezi ce gândeai cu ceva timp în urmă şi să-ţi aduci aminte ce simţeai atunci şi chiar să retrăieşti acele momente. Poate că acum percep altfel acele momente însă îmi aduc aminte şi aşa cum le vedeam atunci.

Şi acum este la fel însă regret că de multe ori parcă îmi este lene să mai pun pe hârtie ce gândesc. Sau gândurile trec prea repede, viaţa trece prea repede şi nu îmi lasă nici un răgaz să mai păstrez ceva. E păcat să fii mult prea fericit uneori şi să vrei prea mult să te bucuri de fericire ca să mai laşi ceva şi pe hârtie. Sau alte ori eşti prea trist şi nu ai chef de nimic, însă nu-ţi dai seama că o foaie de hârtie te poate asculta mai bine decât un om şi te ajută să vezi lucrurile din exterior, de unde sigur poţi vedea mult mai bine ce e de făcut.

Regret că mi-am pierdut puţin entuziasmul de a spune ce gândesc. Parcă uneori mi-e frică să mai spun ceva căci ştiu că va exista cineva care să mă contrazică ori să mă mă condamne pentru ceea ce spun.

Cu toate astea însă mi-a rămas sentimentul, uneori de eliberare, alte ori de bucurie atunci când reuşesc să exprim în cuvinte ceea ce simt. E acelaşi sentiment pe care îl trăieşti atunci când vezi un copil crescând sub ochii tăi. Îl vezi zâmbind, îl vezi plângând, îl alinţi, îl cerţi ca mai apoi să-ţi dai seama că a crescut dar totuşi mai păstrează ceva ce-ţi aminteşte de copilul din trecut. Citind ceea ce scriu mă văd crescând, uneori mă aprob, alte ori mă cert în sinea mea şi îmi promit să nu mai fac greşelile pe care le-am făcut, dar până la urmă privind în ansamblu, sunt mândră de ceea ce am devenit, de copilul care a crescut sub ochii mei.

Unii înţeleg, mă ştiu aşa cum sunt şi mi s-a întâmplat chiar să mi se spună că întotdeauna au crezut că mă cunosc dar după ce au citit câte ceva scris de mine şi-au dat seama că nu îmi cunosc această latură. Nu-i nimic, au descoperit şi chiar tind să cred că şi alte persoane, care poate nu mă cunosc deloc, se vor regăsi în textele mele şi vor avea impresia că le-au fost citite gândurile pe care nu au ştiut până acum să le exprime în cuvinte. În fond sunt bucăţi de viaţă, bucăţi de suflet......Petale de suflet.